NEGOCIERI ÎN PARALEL USA-IRAN
Exclusiv: Proiectele secrete ale
Irael-ului si al Arabiei Saudite
de
Thierry Meyssan
Raspunsul Tel-Aviv-ului si al Riyad-ului la negocierile
între Statele Unite si Iran, se situeaza în prelungirea finantarii razboiului împotriva
Gazei în 2008 de catre Arabia Saudita:
alianta unui Stat colonial si al unei monarhii obscurantiste. În timp ce
Orientul-Mijlociu se pregateste sa traiasca o schimbare pentru zece ani ale
regulilor jocului sau. Thierry Meyssan dezvaluie aici negocierile secrete între
Tel-Aviv si Riyad.
RÉSEAU
VOLTAIRE | DAMAS (SYRIE) | 22 JUIN 2015
Nimeni în Orientul Mijlociu este constient de faptul ca
acordurile secrete care vor trebui sa fie semnate pe 30 iunie viitor – la
marginea acordului multilateral privind nuclearul – de catre Washington si
Teheran, vor fixa probabil regulile jocului pentru viitorii zece ani.
Aceste acorduri intervin în timp ce Statele Unite au
devenit primul producator mondial de petrol, înaintea Arabiei Saudite si a
Rusiei. Deci ei nu au nevoie pentru ei însisi de petrolul Orientului-Mijolciu,
si nu sunt interesati decît sa mentina piata mondiala în dolari.
În plus, Washington a început o repozitionare a trupelor
sale, ale Europei occidentale si Orientului-Mijlociu, catre Extremul Orient.
Acest lucru nu înseamna ca el abandoneaza aceste regiuni, însa doreste sa-si
asigure în alt mod securitatea lor.
Israel
Potrivit surselor noastre, de 17 luni (adica dupa anuntarea
negocierilor între Washington si Teheran, care dureaza de 27 de luni), Tel Aviv
desfasoara negocieri secrete cu Arabia Saudita. Delegatii la nivel foarte înalt sau
întîlnit de cinci ori în India, Italia si Republica Ceha.
Cooperarea între Tel-Aviv si Riyad se
înscrie în planul Statelor Unite de a crea o «Forta araba comuna», sub
auspiciile Ligii Arabe, însa sub comanda israeliana. Aceasta este deja efectiva
în Yemen, unde soldatii israelieni piloteaza bombardierele saudite în cadrul
unei Coalitii árabe al carui Cartier General a fost instalalt de catre
Israelieni în Somaliland, un Stat
nerecunoscut situat pe cealalta parte a
strîmtorii Bab-el-Mandeb [1].
Ø Cu
toate acestea, Riyad nu intentioneaza sa oficializeze aceasta cooperare, atîta
timp cît Tel-Aviv refuza initiativa de pace araba, prezentata de catre Liga
araba în 2002 de catre printul Abdullah, înainte de a deveni rege [2].
Israelul
si Arabia saudita au fost de acord asupra mai multor obiective.
Pe plan politic:
«Democratizarea Statelor din Golf, adica asocierea
popoarelor la gestiunea tarilor lor, în timp ce se afirma inviolabilitatea
monarhiei si al modului de viata wahhabit;
Schimbarea sistemului politic în Iran ( si a nu mai face
razboi Iran-ului);
Crearea unui Kurdistan independent, de mod slabi Iran-ul,
Turcia(cu toate ca mult timp un aliat al Israel-ului) si Irak-ul (dar nu Siria,
care este deja slabita permanent).
Pe plan economic:
Exploatarea cîmpului petrolier Rub’al Khali, si organizarea
unei federatii între Arabia Saudita , Yemen, sau Oman si Emiratele Arabe Unite;
Exploatarea cîmpurilor petroliere din Ogaden, sub controlul
etiopian, asigurarea portului Aden din Yemen, si construirea unui pod legînd
Djibouti la Yemen.
Cu alte cuvinte, în cazul în care Tel-Aviv si Riyad fac «
dintr-o nefericire o inima buna» si recunosc ca doua treimi din Irak, Siria si
jumatate din Liban, sunt controlate de catre Iran, ei înteleg:
Sa se asigure ca Iran-ul va renunta sa-si exporte
revolutia;
Sa controleze restul regiunii excluind Turcia care a
succedat Arabiei Saudite la supravegherea terorismului international, si a
pierdut în Siria.
Palestina
Recunoasterea Internationala a unui Stat palestinian, în
conformitate cu acordurile de la Oslo si initiativa araba de pace, nu va fi decît
o chestiune de luni, dupa semnarea acordurilor statelor-uno-Iraniene.
Guvernul palestinian de uniune nationala, care nu a
functionat niciodata, a demisionat brusc. Parea în mod sigur ca Fatah al lui
Mahmoud Abbas avea sa fie sustinut în majoritate de catre poporul sau în
momentul în care Statul palestinian avea sa intre la Natiunile Unite.
Hamas-ul, care întruchipa din 2008 Rezistenta, sa
discreditat brusc oficializînd apartinerea lui, Fratilor musulmani( în timp ce
fratia a încercat mai multe lovituri de Stat în Arabia Saudita) si ridicînd
armele împotriva singurului Stat din regiune pro-palestinian, Republica Araba
Siriana. De asemenea, pentru a-si reconstrui
o imagine, el a decis sa fie discret si sa sprijine acum, mai degraba
actiuni non-violente.
Recunostinta Statului Palestinian, va pune capat dreptului
de reîntoarcere a Palestinienilor alungati de pe pamînturile lor, însa le vor
oferi un nou statut. Statele Unite si Arabia Saudita vor investi masiv în dezvoltarea economica a noului Stat.
Deja, mai multi candidati se grabesc pentru a fi succesorii
lui Mahmoud Abbas (care este în vîrsta de 80 de ani, si al carui mandat expira
în 2009). Printre acestia se numara Mohammed Dahlan, fostul sef al securitatii,
care ar fi organizat otravirea lui Yasser Arafat, si a fost nevoit sa
paraseasca tara în 2007. Dupa ce a lucrat pentru Emiratele Arabe Unite, si apoi
a obtinut nationalitatile montenegrina (ca si fostul prim-ministru thailandez
Thaksin Shinawatra) - si sîrba, sa întors în Palestina în februarie, cu
ajutorul fostilor sai colegi, adversari ai Hamas-ului. Devenit miliardar, el a
cumparat fara socoteala combatenti si voci. Un candidat mai serios ar putea fi
Marouane Barghouti, care îndeplineste în prezent cinci ani de închisoare în
Israel, si care ar putea fi eliberat în cadrul acordului de pace. Este
într-adevar singura personalitate palestiniana ne-corupta, si care a scapat
ucigasilor de la Mossad.
Arabia Saudita
În acest context, calatoria în Rusia a printului Mohamad
bin Salman, fiul regelui Salman al Arabiei Saudite, a ridicat o îngrijorare
serioasa, o campanie de presa sugereaza ca el dorea sa negocieze o încetare a
ajutorului rus în Siria. El a urmat dupa o saptamîna deplasarea directorului
Organizatiei de Cooperare Islamica, Iyad bin Amin Madani. El era însotit de mai
multi ministrii si de treizeci de oameni de afaceri. Delegatia saudita a participat
la Forum-ul economic de la Saint-Petersbourg, si printul a fost primit de catre
presedintele Vladimir Putin.
Înca de la crearea sa, regatul wahhabit mentine relatii privilegiate
cu Statele Unite, si considera Uniunea Sovietica, si mai tîrziu Rusia, ca
adversari. Se pare ca acest lucru se schimba.
Importanta considerabila a acordurilor economice si de
cooperare, care au fost semnate, întroduc o noua politica. Arabia Saudita a
cumparat astfel, 16 centrale nucleare, a acceptat sa participe la programul rus
de cercetare spatiala, si de asemenea a negociat acorduri petroliere ale caror
detalii nu sunt publicate pentru moment.
Pentru a elimina
orice ambiguitate aupra acestei reaproprieri, presedintele Putin a dorit sa afirme ca Rusia nu si-a modificat cu
nimic sprijinul fata de Siria, si ca ea ar ajuta în orice solutie politica în
conformitate cu dorintele poporului sirian. În declaratiile anterioare, el indicase
ca aceasta implica mentinerea la putere a presedintelui Al-Assad, pîna la
sfîrsitul contractului de sapte ani pentru care el a fost ales în mod
democratic.
Pagubasii la distribuirea cartilor
Totul sugereaza ca o data ce acordurile
statelor-uno-iraniene semnate [3], pagubasii
vor fi:
Poporul
palestinian, care se va vedea privat de dreptul inalienabil de întorcere,
pentru care trei generatii au luptat;
Turcia
care risca sa plateasca scump visul sau de hegemonie, sprijinul sau Fratiei
musulmane si înfrîngerea sa în Siria [4] ;
Franta
care a muncit din greu timp de patru ani pentru a restabili interesele sale
coloniale în regiune, si care se gaseste în definitiv, pe simpla pozitie de
furnizor al Israel-ului si al Arabiei Saudite [5].
[1]
« La Force "arabe" de Défense commune »,
par Thierry Meyssan, Réseau Voltaire, 20 avril 2015.
[2]
« L’Initiative de paix arabe présentée par le prince Abdullah
bin Abdul-Aziz », Réseau
Voltaire, 28 mars 2002.
[3]
« Que deviendra le Proche-Orient après l’accord entre
Washington et Téhéran ? »,
par Thierry Meyssan, Réseau Voltaire, 18 mai 2015.
[4]
« Vers la fin du système Erdoğan »,
par Thierry Meyssan, Réseau Voltaire, 15 juin 2015.
[5]
« La prévisible défaite de la France au Moyen-Orient »,
par Thierry Meyssan,Réseau Voltaire, 8 juin 2015.
Translator:
The Light Journalist
No comments:
Post a Comment