DE -- Manlio Dinucci -- "DIE KUNST DES KRIEGES" -- Die Zerstörer Libyens sind jetzt „für Libyen“

"DIE KUNST DES KRIEGES"

Die Zerstörer Libyens sind jetzt „für Libyen“

von Manlio Dinucci

ENGLISH FRANÇAIS ITALIANO PORTUGUÊS ROMÎNA TÜRKÇE

Ein Halbmond (ein Symbol des Islamismus), der wie eine stilisierte Erdhalbkugel gestaltet ist, die, flankiert von einem Stern und den Worten "für/mit Libyen", eine Welt darstellt, die „auf der Seite Libyens sein will“ - das ist das Logo der von der italienischen Regierung organisierten „Konferenz für Libyen“, was durch die dreifarbige Flagge im unteren Teil des Halbmonds/der Halbkugel veranschaulicht wird.

Die Internationale Konferenz findet vom 12. bis 13. November in Palermo auf der Insel Sizilien statt, die noch vor sieben Jahren die wichtigste Basis war, von der aus die NATO unter dem Kommando der USA ihren Krieg zur Zerstörung des Staates Libyen begann. Der Krieg wurde vorbereitet, indem bestimmte Stammessektoren und islamistische Gruppen in Libyen finanziert und bewaffnet wurden, die der Regierung von Tripolis feindlich gesinnt waren, und indem Spezialeinheiten in das Land infiltriert wurden, darunter Tausende von katarischen Kommandos, die als „libysche Rebellen“ getarnt waren. Im März 2011 wurde dann der Luftwaffenangriff der USA und der NATO gestartet - er dauerte sieben Monate. Die Fliegertruppe flog 30.000 Einsätze, davon 10.000 Angriffe, und setzte mehr als 40.000 Bomben und Raketen ein.

Auf Wunsch einer großen politischen Gruppe, die sich von links nach rechts erstreckt, nahm auch Italien an dem Krieg teil, nicht nur durch den Einsatz seiner Fliegertruppe und seiner Marine, sondern auch durch das Angebot an die USA und die NATO, sieben Luftwaffenstützpunkte - Trapani, Sigonella, Pantelleria, Gioia del Colle, Amendola, Decimomannu und Aviano - zu nutzen.

Mit diesem Krieg im Jahr 2011 zerstörte die NATO den Staat Libyen, der sich am Südufer des Mittelmeeres gegenüber Italien befindet, einem Staat, der - zugegebenermaßen mit einigen bemerkenswerten internen Unterschieden - ein „hohes Maß an Wirtschaftswachstum und menschlicher Entwicklung“ erreicht hatte (wie die Weltbank selbst 2010 erklärte), „das dem der anderen afrikanischen Länder überlegen war“. Der Beweis dafür ist, dass fast zwei Millionen Einwanderer, die meisten davon Afrikaner, in Libyen Arbeit gefunden hatten. Gleichzeitig hatte Libyen mit seiner eigenen Staatskasse die Entwicklung unabhängiger Wirtschaftsorganisationen und einer afrikanischen Währung in Afrika ermöglicht.

Wie die E-Mails von [Ex-]Außenministerin Hillary Clinton beweisen, haben sich die USA und Frankreich darauf geeinigt, den Plan von Kadhafi, eine afrikanische Währung, eine Alternative zum Dollar und den CFA-Franc, den Frankreich 14 afrikanischen Ex-Kolonien auferlegt hat, um jeden Preis zu blockieren.

Nach der Zerstörung des Staates und der Ermordung von Mouamar Kadhafi begann in der darauf folgenden chaotischen Situation ein brutaler Kampf, sowohl intern als auch international, um die Beute - die riesigen Öl- und Erdgasreserven, die riesigen nubischen unterirdischen fossilen Wasserreserven - zu verteilen; dieses weiße Gold, aus einem Blickwinkel wertvoller als das schwarze Gold; das libysche Territorium selbst, von vorrangiger geostrategischer Bedeutung; der souveräne Staatsschatz, etwa 150 Milliarden Dollar, die vom libyschen Staat im Ausland investiert und 2011 bei den wichtigsten europäischen und US-amerikanischen Banken „eingefroren“ wurden oder mit anderen Worten - gestohlen. So sind beispielsweise von den 16 Milliarden Euro, die von der Euroclear Bank in Belgien und Luxemburg für libysche Vermögenswerte gesperrt wurden, mehr als 10 Milliarden verschwunden. „Seit 2013“, so der RTBF (RadioTelevision Francophone Belge), „wurden Hunderte von Millionen Euro aus diesem Vermögen nach Libyen geschickt, um den Bürgerkrieg zu finanzieren, der eine schwere Migrantenkrise auslöste“.

Viele afrikanische Einwanderer in Libyen wurden von islamischen Milizen gefangen genommen und gefoltert. Libyen, das sich nun in den Händen von Menschenhändlern und internationalen Manipulatoren befindet, wurde zum wichtigsten Transitland für eine chaotische Migrationsflut, die jedes Jahr im Mittelmeer mehr Opfer forderte als NATO-Bomben im Jahr 2011.

Wir können nicht schweigen, wie es selbst die Organisatoren des Gegengipfels in Palermo getan haben - die Wahrheit ist, dass der Ursprung dieser menschlichen Tragödie in den Kriegen der USA und der NATO liegt, die vor sieben Jahren einen ganzen Staat in Afrika zerstört haben.

Übersetzung: K.R.

il manifesto, 13.November 2018 

NO WAR NO NATO

SIGN THIS PETITION

video

https://www.pandoratv.it/category/opinioni/manlio-dinucci-opinioni/

Manlio Dinucci

Geograph und Geopolitiker. Letztes veröffentliche Werk: Laboratorio di geografia, Zanichelli 2014 ; Diario di viaggio, Zanichelli 2017 ; L’arte della guerra / Annali della strategia Usa/Nato 1990-2016, Zambon 2016, Guerra Nucleare. Il Giorno Prima 2017; Diario di guerra Asterios Editores 2018

TUR -- Manlio Dinucci -- Libya’yı yıkanlar, şimdi « Libya’nın yanında »

Libya’yı yıkanlar, şimdi « Libya’nın yanında »

yazan Manlio Dinucci

ENGLISH FRANÇAIS ITALIANO PORTUGUÊS ROMÎNA 

Yanına yıldız kondurulmuş, biçimlendirilmiş yarımküre gibi çizilmiş bir hilal (İslamcılığın simgesi) ve “for/with Libya” (Libya için/Libya’nın yanında) sözcükleri, « Libya’nın yanında durmak isteyen bir dünya »yı temsil etmektedir. Bu, yarımküre/hilal’ın iç tarafındaki üç renkli bayrağın da ortaya koyduğu gibi, İtalya hükümeti tarafından düzenlenen « Libya konferansı »nın logosudur.

Uluslararası konferans 12-13 Kasım’da, bundan yedi yıl önce ABD komutası altındaki NATO’nun Libya devletini yıktığı savaşın ana başlangıç üssü olan Sicilya’nın, Palermo kentinde düzenlenmektedir. Bu savaş, Libya’da kabile bölgelerinin ve Trablus hükümetine düşman İslamcı grupların finanse edilip silahlandırılması ve aralarında « Libyalı muhalif » kılığına girmiş binlerce Katarlı komandoların da yer aldığı özel kuvvetlerin ülkeye sızdırılmasıyla başlamıştı. Ardından, Mart 2011’de, ABD ve NATO’nun 7 ay süren hava ve deniz taarruzu yürütülmüştü. Hava kuvvetleri, 10 000’i taarruz amaçlı olmak üzere 30 000 sorti gerçekleştirmiş ve 40 000 adet bomba ve füze kullanmıştı.

İtalya, soldan sağa geniş yelpazeye sahip bir siyasi iradeyle, savaşa sadece hava ve deniz kuvvetleriyle katılmakla kalmamış, ama 7 hava üssünü ABD ve NATO’nun hizmetine sunmuştu: Trapani, Sigonella, Pantelleria, Gioia del Colle, Amendola, Decimomannu ve Aviano.

2011’deki bu savaşla birlikte NATO, Akdeniz’in İtalya’ya bakan güney kıyısında, ülke içerisindeki dikkate değer eşitsizliklere karşın, diğer Afrika ülkelerinin üzerinde, « yüksek düzeyde ekonomik büyüme ve insani gelişme » (2010 yılında bizzat Dünya Bankası’nın belgelediği gibi) kaydeden bu devleti yok ediyordu. Çoğu Afrikalı olmak üzere yaklaşık iki milyon göçmenin Libya’da iş bulmuş olması bunun somut delilidir. Libya aynı zamanda ulusal fonlarıyla, Afrika’da bağımsız ekonomik örgütlerin ve bir Afrika ortak para biriminin yaratılmasını mümkün kılabilirdi.

Dışişleri Bakanı Hillary Clinton’un elektronik postalarının da ortaya koyduğu gibi, ABD ve Fransa, her şeyden önce Kaddafi’nin dolara ve Fransa tarafından 14 eski Afrika sömürgesine dayatılan CFA Frangında alternatif bir Afrika ortak para biriminin yaratılması planının engellenmesi konusunda mutabık kalmışlardı.

Devletin yıkılması ve Muammer Kaddafi’nin öldürülmesinden sonra, süregelen kaos ortamında, ulusal ve uluslararası alanda devasa ganimetin paylaşımı için bir bıçak dövüşü başladı: Afrika’daki en devasa petrol ve doğalgaz rezervleri; gelecekte siyah altından daha da değer kazanacak olan beyaz altın, Nubya’daki çok büyük yeraltı fosil su tabakası; büyük jeostratejik öneme sahip bizzat Libya toprakları; Libya devleti tarafından yurtdışında yatırılmış, 2011’de en büyük Avrupa ve ABD bankalarında « dondurulan », bir başka deyimle çalınan yaklaşık 150 milyar dolar değerindeki ulusal fonlar. Örneğin Belçika ve Lüksemburg’daki Euroclear Bank’ta bloke edilen 16 milyar Euro’luk Libya fonunun 10 milyardan fazlası kayboldu. « RTBF’nin (Belçika’nın Fransızca yayın yapan radyo televizyon kurumu) belgelediğine göre, bu fonlara ait yüz milyonlarca Euro, 2013’ten beri ciddi bir göçmen krizine yol açan iç savaşı finanse etmek için Libya’ya gönderildi ».

Libya’daki çok sayıda Afrikalı göçmen İslamcı milisler tarafından hapse atılıp işkence gördü. Libya, uluslararası kaçakçıların ve tacirlerin elinde, Akdeniz’de her yıl 2011’de NATO bombalarından yol açtığından daha fazla can kaybına neden olan bir düzensiz göçmen akınının başlıca geçiş yolu haline gelmiştir.

Palermo’daki alternatif zirvenin düzenleyicilerinin dahi yaptığı gibi, bu insani trajedinin kökeninde, bundan yedi yıl önce, Afrika’da bir ülkeyi topyekun yok eden ABD ve NATO’nun savaşının bulunduğu gerçeği karşısında sessiz kalamayız.

il manifesto, 13 Kasim 2018

Çeviri: Osman Soysal

Kaynak: Réseau Voltaire

NO WAR NO NATO

SIGN THIS PETITION

videos

https://www.pandoratv.it/category/opinioni/manlio-dinucci-opinioni/

Manlio Dinucci

Coğrafyacı ve jeo-politikçi. Yayınlanan son eserleri:  Laboratorio di geografia, Zanichelli 2014 ; Diario di viaggio, Zanichelli 2017 ; L’arte della guerra / Annali della strategia Usa/Nato 1990-2016, Zambon 2016, Guerra Nucleare. Il Giorno Prima 2017; Diario di guerra Asterios Editores 2018.

EN --Manlio Dinucci -- « The Art of War » -- The destroyers of Libya are now « for Libya »

« The Art of War »

The destroyers of Libya are now « for Libya »

by Manlio Dinucci

FRANÇAIS ITALIANO PORTUGUÊS ROMÎNA 

A crescent moon (a symbol of Islamism) designed like a stylised hemisphere which, flanked by a star and the words “for/with Libya”, represents a world which « wants to be on Libya's side » - this is the logo of the « Conference for Libya » organised by the Italian government, a  fact illustrated by the three-coloured flag in the lower section of the crescent moon/hemisphere.

The International Conference is taking place on 12-13 November in Palermo, on the island of Sicily, which only seven years ago was the principal base from which NATO, under US command, launched its war to demolish the State of Libya. The war was prepared by financing and arming certain tribal sectors and Islamist groups in Libya which were hostile to the government of Tripoli, and by infiltrating special forces into the country, among whom were thousands of Qatari commandos camouflaged as « Libyan rebels ». Then, in March 2011, the US and  NATO aero-naval attack was launched – it lasted seven months. The aviation flew 30,000 missions, of which 10,000 were attack missions, and used more than 40,000 bombs and missiles.

By the will of a vast political group stretching from left to right, Italy also took part in the  war, not only by deploying its aviation and its navy, but also by offering the USA and NATO the use of seven air bases  - Trapani, Sigonella, Pantelleria, Gioia del Colle, Amendola, Decimomannu and Aviano.

With this war in 2011, NATO demolished the State of Libya, situated on the Southern shore of the Mediterraean facing Italy, a State which had achieved – admittedly with certain notable internal disparities - « high levels of economic growth and human development » (as the World Bank itself declared in 2010), « superior to that of the other African countries ». The proof of this is that almost two million immigrants, most of them Africans, had found work in Libya. At the same time, using its own sovereign treasury, Libya had made possible the development in Africa of independent economic organisations and an African currency.

As the emails from Secretary of State Hillary Clinton prove, the USA and France came to an agreement to block, at whatever the cost, Kadhafi's plan to create an African currency, an alternative to the dollar and the CFA Franc imposed by France on 14 African ex-colonies.

After the demolition of the State and the murder of Mouamar Kadhafi, in the chaotic situation which followed, a vicious fight began, both internal and international, to share out the loot - the enormous oil and natural gas reserves; the immense underground Nubian reserves of  fossil water; this white gold, in perspective more valuable than the black gold; the Libyan territory itself, of primary geostrategic importance; the sovereign treasure, approximately 150 billion dollars invested overseas by the Libyan State, and « frozen » in 2011 in the most important European and US banks, or in other words – stolen. For example, of the 16 billion Euros of Libyan wealth blocked by the Euroclear Bank in Belgium and Luxembourg, more than 10 billion have disappeared. « Since 2013 », according to the RTBF (RadioTelevision Francophone Belge - « hundreds of millions of Euros, taken from this treasure, were sent to Libya to finance the civil war which triggered a serious migrant crisis ».

Many African immigrants in Libya were imprisoned and tortured by Islamic militias. Now in the hands of traffickers and international manipulators, Libya became the main land of transit for a chaotic migratory flood, which, each year in the Mediterranean caused more victims than NATO bombs in 2011.

We can not keep silent, as even the organisers of the counter-summit in Palermo did – the truth is that at the origins of this human tragedy are the wars waged by the USA and  NATO which, seven years ago, demolished an entire State  in Africa.

il manifesto, November 13, 2018

Translation: Pete Kimberley

Source: Réseau Voltaire

NO WAR NO NATO

SIGN THIS PETITION

videos

https://www.pandoratv.it/category/opinioni/manlio-dinucci-opinioni/

Manlio Dinucci

Geographer and geopolitical scientist. His latest books are: Laboratorio di geografia, Zanichelli 2014 ; Diario di viaggio, Zanichelli 2017 ; L’arte della guerra / Annali della strategia Usa/Nato 1990-2016, Zambon 2016, Guerra Nucleare. Il Giorno Prima 2017; Diario di guerra Asterios Editores 2018.

RO -- Manlio Dinucci -- Arta Razboiului -- Distrugatorii Libiei, în prezent «pentru Libia»

Arta Razboiului

Distrugatorii Libiei, în prezent «pentru Libia»

Manlio Dinucci

O semiluna (simbolul islamismului) reprezentata ca o hemisfera stilizata care, decorata cu o stea si cuvintele «for/with Libia» (pentru/cu Libia), reprezinta “o lume care vrea sa stea alaturi de Libia”: este logotipul “Conferintei pentru Libia”, promovata de guvernul italian, asa cum arata tricolorul în partea inferioara a semilunei/hemisferei. Conferinta Internationala are loc în zilele 12 si 13 Noiembrie, la Palermo, în acea Sicilie care, acum sapte ani, a fost baza principala de lansare pentru razboiul cu care NATO, sub comanda SUA, a darîmat Statul libian. El a început,a fost finantat si înarmat în Libia, în sectoarele tribale si grupurile islamice ostile guvernului de la Tripoli, si infiltrînd în tara forte speciale, incluind mii de comandouri qatariene, deghizate de “rebeli libieni”.

În acest mod era lansat, în luna Martie 2011, atacul aerian SUA/NATO care a durat 7 luni. Aviatia a realizat 30 de mii de misiuni, dintre care 10 mii de atac, folosind mai mult de 40 de mii de bombe si rachete. Italia, prin vointa unui vast arc politic, de la stînga la dreapta, participa la razboi nu numai cu propria sa aviatie si marina, însa punea la dispozitia fortelor SUA/NATO, 7 baze aeriene: Trapani, Sigonella, Pantelleria, Gioia del Colle, Amendola, Decimomannu si Aviano. Cu razboiul din 2011, NATO radea de la pamînt acel Stat, care pe marginea de Sud a Mediteranei, în fata Italiei, atinsese, în ciuda disparitatilor interne considerabile, “nivele înalte de crestere economice, si dezvoltare omeneasca” (asa cum documenta, în 2010, Banca Mondiala), superioare celorlalte tari africane. Dovada era faptul ca au gasit de munca în Libia, aproximativ doua milioane de imigranti, majoritatea africani. În acelasi timp, Libia ar fi facut posibil, cu fondurile sale suverane de investitii, nasterea în Africa, a unor organisme economice independente, si a unei monede africane. Statele Unite si Franta – dupa cum o demonstreaza e-mailurile Secretarului de, Hillary Clinton – au fost de acord sa blocheze în primul rînd, planul lui Gaddafi de a crea o moneda africana, ca o alternativa dolarului american si francului CFA, impus de Franta pe 14 colonii africane vechi. 

Darîmat statul si Gaddafi asasinat, în haosul care a urmat, a început pe plan international si intern, o lupta acerba pentru împartirea unei proprietati imense: rezervele de petrol (cele mai mari din Africa) si a gazelor naturale; imensa masa freatica de apa nubiana, aurul alb în perspectiva mai pretios decît aurul negru; propriul teritoriu libian, el însusi, de o importanta geoestrategica primordiala; fondurile suverane, aproximativ 150 de miliarde de dolari investiti în strainatate de Statul libian, “înghetate” în 2011, în bancile principale europene si americane. Cu alte cuvinte furate. De exemplu, din cele 16 miliarde de euro ale fondurilor libiene “înghetate” în Euronuclear Bank, în Belgia si în Luxemburg, au aparut doar 10. “Începînd din 2013 – documenteaza RTBF (Radio TV francofona belgiana) – sute de milioane de euro, provenite din aceste fonduri, au fost trimise în Libia, cu scopul de a finanta un razboi civil care a provocat o criza grava a migratiei”. Multi imigranti africani în Libia, au fost arestati si torturati de militiile islamice. Libia, a devenit principala ruta de tranzit, în mîinile traficantilor si manipulatorilor internationali, un flux migrant haotic care, începînd de atunci pe Mediterana, a provocat în fiecare an, mai multe victime decît cele provocate de bombele NATO, lansate în 2011.

Nu putem sa trecem sub tacere,asa cum au facut-o organizatorii anti-Smmitului de la Palermo ca, la originea acestei tragedii omenesti, se gaseste razboiul SUA/NATO, care acum sapte ani a destramat în Africa, un Stat în totalitatea lui.

Il manifesto, 13 Noiembrie 2018

Traducere: Light Journalist

 NO WAR NO NATO

SEMNEAZĂ ACEASTĂ PETIȚIE 

Video

https://www.pandoratv.it/category/opinioni/manlio-dinucci-opinioni/



Manlio Dinucci

Geografo si geopolitolog. Ultimele lucrari publicate: Laboratorio di geografia, Zanichelli 2014 ; Diario di viaggio, Zanichelli 2017 ; L’arte della guerra / Annali della strategia Usa/Nato 1990-2016, Zambon 2016, Guerra Nucleare. Il Giorno Prima 2017; Diario di guerra Asterios Editores 2018.

FR -- Manlio Dinucci -- L'Art de la guerre -- Les destructeurs de la Libye maintenant “pour la Libye”

L’Art de la Guerre

Les destructeurs de la Libye maintenant “pour la Libye” 

Manlio Dinucci 

Un croissant de lune (symbole de l’islamisme) dessiné comme un hémisphère stylisé qui, flanqué d’une étoile et des mots “for/with Libya” (pour/avec la Libye), représente “un monde qui veut se mettre du côté de la Libye” : c’est le logo de la “Conférence pour la Libye” organisée par le gouvernement italien, comme le montre le drapeau tricolore dans la partie inférieure du croissant de lune/hémisphère.

  La Conférence internationale se déroule les 12-13 novembre à Palerme, dans cette Sicile qui il y a sept ans a été la principale base de lancement de la guerre par laquelle OTAN/NATO sous commandement USA a démoli l’État libyen. Cette guerre démarrait en finançant et armant en Libye des secteurs tribaux et des groupes islamistes hostiles au gouvernement de Tripoli et en infiltrant dans le pays des forces spéciales, parmi lesquelles des milliers de commandos qatari camouflés en “rebelles libyens”. Puis était lancée, en mars 2011, l’attaque aéronavale USA/NATO qui a duré 7 mois. L’aviation effectuait 30 mille missions, dont 10 mille d’attaque, en employant plus de 40 mille bombes et missiles.

  L’Italie, par la volonté d’un vaste ensemble politique allant de la droite à la gauche, participait à la guerre non seulement avec son aéronautique et sa marine, mais en mettant à disposition des forces USA/NATO 7 bases aériennes : Trapani, Sigonella, Pantelleria, Gioia del Colle, Amendola, Decimomannu et Aviano.

  Avec cette guerre de 2011 l’OTAN/NATO démolissait cet État qui, sur la rive sud de la Méditerranée face à l’Italie, avait atteint, fut-ce avec de notables disparités internes, “de hauts niveaux de croissance économique et développement humain” (comme le documentait en 2010 la Banque Mondiale même), supérieurs à ceux des autres pays africains. En témoignait le fait qu’avaient trouvé du travail en Libye environ deux millions d’immigrants, le plus souvent Africains. En même temps la Libye aurait rendu possible, avec ses fonds souverains, la naissance en Afrique d’organismes économiques indépendants et d’une monnaie africaine.

   USA et France -comme le prouvent les emails de la secrétaire d’état Hillary Clinton- s’étaient mis d’accord pour bloquer avant tout le plan de Kadhafi de créer une monnaie africaine, alternative au dollar et au franc CFA imposé par la France à 14 ex-colonies africaines.

Après la démolition de l’État et l’assassinat de Kadhafi, dans la situation chaotique qui s’en est suivie, a commencé, sur le plan international et interne, une lutte au couteau pour la partition d’un énorme butin : les réserves pétrolifères, les plus grandes d’Afrique, et de gaz naturel ; l’immense nappe nubienne d’eau fossile, cet or blanc en perspective plus précieux que l’or noir ; le territoire libyen même, de première importance géostratégique ; les fonds souverains, environ 150 milliards de dollars investis à l’étranger par l’État libyen, “gelés” en 2011 dans les plus grandes banques européennes et étasuniennes, en d’autres termes volés. Par exemple, des 16 milliards d’euros de fonds libyens, bloqués dans la Euroclear Bank en Belgique et au Luxembourg, plus de 10 ont disparu. “Depuis 2013 -documente la RTBF (radiotélévision francophone belge)- des centaines de millions d’euros, provenant de ces fonds, ont été envoyés en Libye pour financer la guerre civile qui a provoqué une grave crise migratoire”.

  De nombreux immigrés africains en Libye ont été emprisonnés et torturés par les milices islamiques. La Libye est devenue la principale voie de transit, aux mains des trafiquants et manipulateurs internationaux, d’un chaotique flux migratoire qui en Méditerranée a provoqué chaque année plus de victimes que les bombes OTAN/NATO en 2011.

  On ne peut pas taire, comme l’ont fait même les organisateurs du contre-sommet de Palerme, qu’à l’origine de cette tragédie humaine on trouve la guerre USA/NATO qui, il y a sept ans, a démoli en Afrique un État entier.

Édition de mardi 13 novembre 2018 de il manifesto
Traduit de l’italien par Marie-Ange Patrizio.

NO WAR NO NATO

SIGNEZ CETTE PÉTITION

Video

https://www.pandoratv.it/category/opinioni/manlio-dinucci-opinioni/

Manlio Dinucci

Géographe et géopolitologue. Derniers ouvrages publiés : : Laboratorio di geografia, Zanichelli 2014 ; Diario di viaggio, Zanichelli 2017 ; L’arte della guerra / Annali della strategia Usa/Nato 1990-2016, Zambon 2016, Guerra Nucleare. Il Giorno Prima 2017; Diario di guerra Asterios Editores 2018.

PT -- Manlio Dinucci -- A Arte da Guerra -- Os destruidores da Líbia, agora «pela Líbia»

A arte da guerra

Os destruidores da Líbia, agora «pela Líbia»

Manlio Dinucci

ITALIANO 

Um crescente (símbolo do islamismo) representado como um hemisfério estilizado que, ladeado por uma estrela e as palavras «for/with Libya» (para/com a Líbia), representa “um mundo que quer colocar-se ao lado da Líbia”: é o logotipo da “Conferência para a Líbia”, promovida pelo governo italiano, como mostra o tricolor na parte inferior do crescente/hemisfério. A Conferência Internacional desenrola-se nos dias 12 e 13 de Novembro, em Palermo, naquela Sicília que, há sete anos, foi a principal base de lançamento para a guerra com a qual a NATO, sob comando USA, demoliu o Estado líbio. Ela foi iniciada, financiando e armando na Líbia, sectores tribais e grupos islâmicos hostis ao governo de Trípoli e infiltrando no país, forças especiais, incluindo milhares de comandos catarianos, disfarçados de “rebeldes líbios”.

Era assim lançado, em Março de 2011, o ataque aéreo USA/NATO que durou 7 meses. A aviação realizou 30 mil missões, das quais 10 mil de ataque, empregando mais de 40 mil bombas e mísseis. A Itália, por vontade de um vasto arco político, da direita à esquerda, participava na guerra não só com a sua própria aviação e marinha, mas colocava à disposição das forças USA/NATO, 7 bases aéreas: Trapani, Sigonella, Pantelleria, Gioia del Colle, Amendola, Decimomannu e Aviano. Com a guerra de 2011, a NATO arrasava aquele Estado que, na margem sul do Mediterrâneo, em frente à Itália, tinha alcançado, embora com consideráveis ​​disparidades internas, “altos níveis de crescimento económico e desenvolvimento humano” (como documentava, em 2010, o Banco Mundial), superiores aos de outros países africanos. Testemunhavam-no, o facto de que tinham encontrado trabalho na Líbia, cerca de dois milhões de imigrantes, a maior parte, africanos. Ao mesmo tempo, a Líbia teria possibilitado, com os seus fundos soberanos, o nascimento, em África, de organismos económicos independentes e uma moeda africana. USA e França – provam-no os emails da Secretária de Estado, Hillary Clinton - concordaram em bloquear, antes de tudo, o plano de Gaddafi de criar uma moeda africana, em alternativa ao dólar e ao franco CFA, imposto pela França às suas 14 antigas colónias africanas.

Derrubado o Estado e Gaddafi assassinado, na situação caótica que se seguiu, iniciou-se, no plano internacional e interno, uma luta feroz para a divisão de um espólio enorme: as reservas petrolíferas (as maiores de África) e de gás natural; o imenso lençol freático núbio de água fóssil, o ouro branco em perspectiva mais precioso do que o ouro negro; o próprio território líbio, de primordial  importância geoestratégica; os fundos soberanos, cerca de 150 biliões de dólares investidos no exterior pelo Estado líbio, “congelados”, em 2011, nos principais bancos europeus e dos EUA. Por outras palavras, roubados. Por exemplo, dos 16 biliões de euros de fundos líbios “congelados”  no Euroclear Bank, na Bélgica e em Luxemburgo, apareceram apenas 10. "A partir de 2013 - documenta a RTBF (Rádio  TV francófona belga) - centenas de milhões de euros, provenientes desses fundos, foram enviados para a Líbia a fim de financiar a guerra civil que causou uma grave crise migratória”. Muitos imigrantes africanos, na Líbia, foram presos e torturados por milícias islâmicas. A Líbia tornou-se a principal rota de trânsito, nas mãos dos traficantes e dos  manipuladores internacionais, de um fluxo caótico migratório que, desde então no Mediterrâneo, tem provocado a cada ano, mais vítimas das bombas da NATO, lançadas em 2011.

Não podemos calar, como também fizeram os organizadores da anti-Cimeira de Palermo que, na origem desta tragédia humana, está a guerra USA/NATO que há sete anos desmantelou em África, um Estado na sua totalidade.

il manifesto, 13 de Novembro de 2018

NO WAR NO NATO

ASSINE ESTA PETIÇÃO

VÍDEOS

https://www.pandoratv.it/category/opinioni/manlio-dinucci-opinioni/

(vídeo em preparação)

Manlio Dinucci

Geógrafo e geopolitólogo. Livros mais recentes: Laboratorio di geografia, Zanichelli 2014 ; Diario di viaggio, Zanichelli 2017 ; L’arte della guerra / Annali della strategia Usa/Nato 1990-2016, Zambon 2016, Guerra Nucleare. Il Giorno Prima 2017; Diario di guerra Asterios Editores 2018.