ROMÎNA – Manlio Dinucci – Lumini si Umbre ale Tratatului de la ONU referitoare la armele nucleare

Lumini si umbre ale Tratatului de la ONU referitoare la armele nucleare

Manlio Dinucci

Tratatul despre Interzicerea de Arme Nucleare, adoptat în majoritate de Natiunile Unite, pe data de 7 Iulie, constituie o piatra de hotar în constientizarea ca un razboi nuclear ar avea consecinte catastrofice asupra întregii Omeniri.

Cu baza pe o asemenea constientizare, 122 de State care au votat, s-au comprmis sa nu fabrice sau sa posedeze arme nucleare, sa nu le foloseasca sau sa ameninte sa le foloseasca, sa nu le transfere, nici sa le primeasca, direct sau indirect. Acesta este punctul fundamental al Tratatului, care vizeaza sa se creeze ''un instrument din punct de vedere juridic, legat de interzicerea de arme nucleare, ducînd la eliminarea lor totala''.

În ciuda marii valabilitati a Tratatului – care va intra în vigoare, începînd de la 20 Setembrie, atunci cînd va fi semnat si ratificat de 50 de State – trebuie sa se tina cont de limitarile lui. Tratatul, legat din punct de vedere juridic numai de Statele care au aderat, nu interzice ca ele sa faca parte din aliante militare cu Statele care detin arme nucleare. În afara de aceasta, fiecare dintre Statele aderente ''au dreptul sa se retraga din Tratat, daca hotarasc ca evenimente extraordinare relacionate cu continutul Tratatului, pot sa puna în risc interesele supreme ale tarii lor.'' Este o formula neclara, care permite fiecarui Stat aderent, în orice moment, sa rupa acordul si sa se echipeze cu arme nucleare.

Principala limitare este ca nici unul dintre Statele care detin arme nucleare, sa adereze la Tratat, adica: Statele Unite si celelalte  doua puteri nucleare apartinînd NATO-ului – Marea Britanie si Franta – care împreuna au aproximativ 8,000 de focoase nucleare; Rusia, care are acelasi numar; China, Israel, Pakistan si Coreea de Nord, cu arsenale minore, însa care nu sunt de dispretuit.

Nu adera la Tratat, nici alti membrii ai NATO-ului, în particular, Italia, Germania, Belgia, Olanda si Turcia, care detin în stoc bombe nuclare ale SUA. Olanda, dupa ce a participat la negocieri, a manifestat o parere contrara acestuia, în momentul votului. Nu au aderat la Tratat, un total de 73 de State membre ale Natiunilor Unite, incluind principalii parteneri ai SUA si NATO: Ucraina, Japonia si Australia.

Deci, la ora actuala, Tratatul, nu este capabil sa încetineasca cursa spre armamentul nuclear, care devine din ce în ce mai periculoasa, în special referitor la aspectul calitatii. În frunte se gasesc Statele Unite, care au început cu tehnologii revolutionare, modernizarea fortelor sale nucleare: asa cum este documentat de Hans Kristensen, , care apartine Federatiei Oamenilor de Stiinta Americani, care ''triplica puterea destructiva a rachetelor balistice americane existente'', ca si cum ar planui sa aiba ''capacitatea de a lupta si de a învinge un razboi nuclear, dezarmînd inamicii cu un prim atac surpriza.'' Capacitate, care de asemenea include ''scutul anti-racheta'' pentru a neutraliza represalia inamicului, asa cum a fost situat de SUA în Europa, împotriva Rusiei, si în Coreea de Nord, împotriva Chinei.

Rusia si China sunt de asemenea angajate în modernizarea arsenalelor lor nucleare. În 2018, Rusia va dispune de o noua racheta balistica intercontinentala, Sarmat, cu o raza de actiune pîna la 18.000 km, capabila sa transporte de la 10 la 15 focoase nucleare, sa reintre în atmosfera cu viteze supersonice (de 10 ori mai mari decît viteza sunetului), si sa manevreze pentru a scapa de rachetele interceptoare strapungînd ''scutul''.

Între tarile care nu au aderat la Tratat, urmînd exemplul Statelor Unite, se afla Italia. Motivul este clar: aderînd la Tratat, Italia ar trebui sa se desfaca de bombele nucleare americane , instalate deja pe teritoriul sau. Guvernul Gentiloni, definind Tratatul ca fiind ''un element extrem de dezbinare'' a spus cu toate acestea, ca este compromis cu ''deplina aplicare de Ne-proliferare (TNP),un stîlp al dezarmamentului.''

Acest Tratat de Ne-Proliferare a fost violat într-adevar de Italia, care l-a ratificat în 1975, si care compromite Statele din punct de vedere militar ne-nucleare sa '' nu primeasca orice arme nucleare, nici sa detina controlul, direct sau indirect, asupra acestui tip de arme.'' Dimpotriva, Italia a pus la dispozitie Statelor Unite, teritoriul sau pentru instalarea a cel putin 50 de bombe nucleare B-61 în Aviano, si 20 în Ghedi-Torre, pentru a caror folosire, sunt antrenati de asemenea piloti italieni. Începînd din 2020, va fi implantata în Italia, B61-12: noua arma nucleara a SUA, nuclear de first strike. Asa ca, Italia, care este în mod formal o tara ne-nucleara, se va transforma în prima linie a unui confront nuclear si mai periculos între SUA/NATO si Rusia.

Avînd în vedere ca Tratatul adoptat de Organizatia Natiunilor Unite (însa ignorat de Italia), nu ramîne scris pe hîrtie, trebuie sa i se ceara Italiei sa observe TNP-ul, definit de guvern ca fiins 'stîlpul dezarmarii', adica, sa se ceara deznuclearizarea complecta si absoluta a teritoriului nostru national.

(il manifesto, 9 de Julho de 2017)

Tradus: Light Journalist