Un vînd de laicitate sufla peste lumea musulmana
Discursul
lui Donald Trump la Riyad a suscitat un val de luari de pozitii împotriva
terorismului si împotriva islamului politic. Lumea araba îsi exprima setea sa
de laicitate în momentul în care aceasta este denaturata în Europa si folosita
împotriva religiilor. În fata acestei respiratii de libertate, Britanicii
organizeaza tabara islamului politic în jurul Qatar-ului, Iran-ului, Turciei si
a fratilor musulmani.
RETEAUASEAU VOLTAIRE | DAMASC (SIRIA) 
- Putin cunoscut în lumea occidentala, Sayyd Qutb (1906-66) este gînditorul de referinta al «islamului politic», adica, vointa de a organiza societatea si viata particulara a indivizilor indiferent de religia lor, dupa o interpretare a islamului. El nu a integrat fratii musulmani decît în 1953. El a curatat ideologia de elementele nationaliste a lui d'Hassan el-Banna, pentru a stabili o doctrina insensibila oricarui element contextual. În 64 de ani, numerosi musulmani din lume, au abandonat spiritualitatea acestei religii, pentru a adopta doctrina exclusiv politica a lui Sayyd Qutb. Gîndirea lui, structureaza totalitatea grupurilor jihadiste.
În
timpul colonizarii si de-a lungul Razboiului rece, puterile imperialiste au
utilizat religiile pentru a sufoca orice contestare a stapînirii lor. În acest
mod, Franta, care a adoptat în 1905 o lege importanta asupra laicitatii institutiilor
sale, a decis imediat sa nu o aplice pe teritoriile colonizate.
Stim
în prezent ca primaverile arabe erau o initiativa britanica pentru a plasa
Fratii musulmani la putere, si în acest mod sa întareasca dominarea
anglo-saxonica asupra «Orientului-Mijlociu înlargit».
Dupa
16 ani, Occidentalii învinovatesc pe drept pe musulmani ca nu-si fac menajul
lor si ca tolereaza terorismul. Totusi în ziua de azi este evident ca acesti
teroristi sunt sustinuti de aceiasi Occidentali, pentru a subjuga musulmanii cu
ajutorul «islamului politic». Londra, Washington si Paris, nu se nelinistesc cu
terorismul, decît atunci cînd el se revarsa din «Orientul-Mijlociu înlargit»,
si nu critica niciodata «islamul politic», cel putin la suniti.
Pronuntîndu-si
discursul sau la Riyad, pe 21 mai 2017, presedintele Trump întelegea sa puna
capat terorismului care consuma regiunea, si se întinde începînd de la ora
actuala pîna în Occident. Cuvintele pe care el le-a pronuntat, au avut efectul
unui electro-soc. Discursul sau a fost interpretat ca o autorizatie de a
termina cu acest sistem.
Ceea
ce parea de necrezut în timpul ultimelor secole, sa cristalizat dintr-o data.
Acceptînd sa înceteze orice contact cu Fratii musulmani, Arabia Saudita sa
dezlantuit împotriva celora care îsi continua colaborarea lor cu Britanicii, si
în particular împotriva Qatar-ului. Riyad, a dat semnalul unei cariere care
transporta cu ea o multime de frustrari. Prin spiritul de razbunare beduina,
relatiile diplomatice au fost întrerupte, si un blocus economic a fost
organizat împotriva populatiei qatare; în timp ce în Emirate o pedeapsa de 15
ani de închisoare era instituita pentru orice individ care manifesta pur si
simplu compasiune pentru locuitorii Qatar-ului ocarît.
O
deplasare de forte si de aliante imensa a început. Daca aceasta miscare va
continua, regiunea se va organiza în jurul unui nou clivaj. Chestiunea luptei
împotriva imperialismului se va estompa, în fata celei a luptei
împotriva clericalismului.
Europeenii
au trait cest clivaj timp de 400 de ani, din secolul XV pîna în secolul XIX,
însa nu Statele-Unite, deoarece tara lor a fost fundata de secta Puritanilor,
care fugeau acestui clivaj. Lupta împotriva cristianismului politic era la
început o lupta împotriva pretentiei clerului Bisericii catolice de a-si
guverna credinciosii sai, pîna în dormitor. Ea nu a luat sfîrsit, decît cu Paul
VI care a abandonat tiara papala. Aceasta tripla coroana trebuia sa
simbolizeze, ca papa era mai presus de regi si de împarati.
Asa
cum cristianismul original care nu avea preoti (acestia nu au sosit decît în
sec. III), islamul original si sunismul actual, nu au. Numai shiismul sa
structurat în felul catolicismului si al ortodoxiei. De fapt, în prezent
islamul politic este întruchipat de Fratii musulmani, si de sheicul Rohani
(titlul de sheic indica, ca presedintele Rohani este membru al clerului shiit).
În
prezent, o alianta clericala este în curs de formare, cu ajutorul
Regatului-Unit. Ea ar putea constitui un bloc cuprinzînd, Iran-ul, Qatar-ul, Turcia,
Idleb în Nord-Vest-ul Siriei, si Gaza. Acest ansamblu, ar deveni protectorul
Fratilor musulmani, si în consecinta aparatorul utilizarii terorismului.
În
doua saptamîni presa araba, care pîna acum considera favorabil pe Fratii
musulmani ca fiind o organizatie secreta puternica, si jihadismul ca un
angajament liber, sa întors împotriva dintr-o data. Pretutindeni, toata lumea
denunta pretentia Fratilor musulmani de a conduce viata oamenilor, si nebunia
cruda a jihadismului.
Acest
val de comentarii, secolele de frustrari pe care ei le exprima, violenta lor,
face ca o re-întoarcere sa fie imposibila, ceea ce nu înseamna ca alianta
Iran-Qatar-Turcia-Hamas, va merge pîna la capatul drumului. Acest val
revolutionar intervine în plina luna a ramadanului. Reuniunile între prieteni
si familie, care trebuiau sa fie sarbatoriri consensuale, se transforma cîte o
data în contestatii asupra ceea ce apare ca fiind bazele islamului.
În
cazul în care clivajul pentru, sau împotriva clericalismului va continua, vom
asista la o recompunere generala a peisajului politic. De exemplu, Pazitorii
Revolutiei, care sau constituit împotriva imperialismului anglo-saxon, s-au
încarcat de ranchiuna împotriva clerului iranian. Multi îsi amintesc ca în
timpul razboiului impus de Irak, molahii si ayatolahii se straduiau sa-si
ascunda copii lor, în timp ce Pazitorii mureau pe cîmpul de lupta. Însa, slabit
în timpul primului lider Rohani, este prea putin probabil ca ei vor încerca sa
se ridice împtriva puterii civilo-religioase. Dimpotriva, Hezbollahul libanez
este condus de sayyed Hassan Nasrallah (aici titlul de sayyed indica, ca el
este descendent direct din profetul Mahomet), o personalitate care promite
separarea sferei publice de sfera privata. Cu toate ca are o functie religioasa
si o alta politica, el sa opus întodeauna sa le confunda pe amîndoua, acceptînd
pricipiul platonic al Velayat-e fakih (adica, guvernarea de catre un întelept).
Este putin probabil ca Hezbollah sa urmeze guvernarea lui Rohani.
În
asteptare, întreaga regiune susurã: în Libia, Fratii musulmani au parasit
Tripoli, lasînd o militie sa-l elibereze pe Said el-islam Kadhafi, si pe
generalul Haftar sa-si mareasca influeta lui. În Egipt, generalul-presedinte
al-Sissi a facut sa fie compusa de omologii lui din Golf, o lista de teroristi.
În Palestina, directia politica a lui Hamas, a fugit în Iran. În Siria,
jihadistii au încetat sa mai lupte împotriva Republicii, si asteapta ordine. În
Irak, armata îsi duplica eforturile împotriva Fratilor musulmani si Ordinului
Naqchbandis. În Arabia Saudita, Liga islamica mondiala a exclus din consiliul
sau de adninistratie, pe predicatorul vedeta al Fratilor musulmani, si
lãudãtorul primaverilor arabe, sheicul Qaradawi. În timp ce Turcia si
Pakistan-ul au început transferul de zeci de mii de soldati catre Qatar, care
nu reuseste sa se hraneasca cu ajutorul Iran-ului.
O
noua erã se pare ca se înalta peste regiune.
No comments:
Post a Comment