Labels

SUPPORT JULIAN ASSANGE

Friday, June 23, 2017

Romîna -- Ajustari în Orientul-Mijlociu de Thierry Meyssan

Ajustari în Orientul-Mijlociu

În timp ce Statele apartinînd Orientului-Mijlociu înlargit se separa între partizanii si adversarii clerului, Washington, Moscova si Pekin, negociaza o noua afacere. Thierry Meyssan masoara impactul acestui cutremur de pamînt, asupra conflictelor palestiniene, iraco-siriene si yemenite.
 | DAMASC (SIRIA)  
JPEG - 31.5 ko
Criza diplomatica din Qatar, a înghetat diferite conflicte regionale si a mascat încercarile de a reglementa cîteva altele. Numeni nu stie cînd va avea loc ridicarea cortinei, însa aceasta va trebui sa faca sa apara o regiune transformata profund.

1 – Confictul palestinian

De la expulsarea majoritatii palestinienilor departe de casa (Nakhba, 15 mai 1948), si refuzul popoarelor arabe asupra acestei curatenii etnice, numai pacea separata israelo-egipteana a acordurilor de la Camp David (1978), si promisiunea unei solutii a doua State, a acordurilor de la Oslo (1993), au modificat afacerea partial.

Totusi, atunci cînd au fost dezvaluite negocierile secrete între Iran si Statele-Unite, Arabia Saudita si Israel, au hotarît la rîndul lor sa discute. În urma a 17 luni de întîlniri secrete, un acord a fost determinat, între Pazitorul celor doua moschei si Statul evreu [1]. Acesta a fost concretizat prin participarea Tsahalului la razboiul din Yemen [2], si transferul bombelor atomice tactice [3].
Reamintim ca acest acord prevedea de asemenea, sa faca sa evolueze Arabia Saudita în asa fel încît societatea sa sã ramîna salafista, si institutiile ei sa devina laice. Prevedea de asemenea, independenta Kurdistanului irakian (care va avea un referendum în septembrie), si explorarea în acelasi timp a cîmpurilor de gaz natural al «Quart vide» (care sunt calare deasupra Arabiei si Yemenului, motivul razboiului actual), si al celor de la Ogaden (motivul retragerii în aceasta saptamîna a trupelor qatare de la frontiera djibutiana).
În definitiv, Egiptul a hotarît sa cedeze insulele Tiran si Sanafir, Arabiei Saudite, asa cum el se angajase acum un an. Ca urmare, Riyad a recunoscut de facto acordurile de la Camp David, care gestioneaza în special statutul acestor teritorii. Israelul a confirmat ca obtinuse garantii saudite.
Observam ca decizia egipteana nu a fost luata sub presiunea saudita (Riyad blocase în zadar livrarile lui de petrol, dupa aceea un împrumut de 12 miliarde de dolari), însa din cauza crizei din Golf. Seouzii, au oficializat ruptura lor cu Fratii musulmani care clocea înca de la transmisiunea de catre presedintele al-Sissi, a documentelor care marturiseau proiectul unei lovituri de Stat al anumitor membrii ai Fratiei, împotriva lor. Într-un prim moment, Arabia crezuse ca putea sa aleaga între bunii si raii Frati musulmani. Ea, acuzase deja Qatarul ca sustinea escrocii, însa lucrurile evoluasera în mod pacific de aceasta data. Începînd din prezent, Riyad-ul înelege sa lupte împtriva oricarei Fratii, ceea ce conduce la a-si revedea pozitia sa, fata de Siria.
Cederea acestor insule egiptene dupa Conventiunea de la Londra din 1840, nu are un alt sens decît acela de a permite Arabiei Saudite sa recunoasca implicit, 39 de ani mai tîrziu, acordurile de pace egipto-israeliene de la Camp David.
Din partea sa, Teheranul a primit directia politica a lui Hamas (care este compusa în principal din Fratii musulmani), în acelasi timp în numele solidarietatii cu cauza palestiniana, si pentru ca el împartaseste aceeasi conceptie a islamului politic.
Viitoarea etapa va fi stabilirea relatiilor comerciale publice între Riyad si Tel-Aviv, asa cum îl expune The Times din 17 Iunie (societatile israeliene vor fi autorizate în Arabia, si compania de aviatie El-Al va putea sa foloseasca spatiul aerian saudit) [4], dupa aceea, recunoasterea initiativei de pace a printului Abdallah (Liga araba, 2002), si stabilirea de relatii diplomatice (printul Walid ben Talal va deveni amabasador) [5].
Acest proiect ar putea aduce pacea în Palestina (recunoasterea unui Stat palestinian, si indemnizarea refugiatilor), în Liban (retragerea afacerilor de la Shebaa), si în Siria (încetarea sprijinului jihadistilor, si retragerea din Golan).
Problema Golan-ului va fi în special dificila, deoarece administratia lui Netanyahu a afirmat – nu fara provocare – anexiunea sa în timp ce Statele-Unite si Rusia au reactionat în mod violent la expulsarea din Forta Natiunilor Unite, însarcinata sa observe detasarea (FNUOD), si înlocuirea lui cu al-Qaïda [6]. Nu este totusi imposibil ca în cursul razboiului din Siria, Washington-ul sau Moscova, sa-si fi luat angajamentul pe lînga Tel-Aviv, de a nu schimba status quo al Golan-ului.
Acest proiect de aranjament general, reflecta metoda oamenilor de afaceri Donald Trump si Jared Kushner: de a crea o situatie economica care impune o schimbare politica. Se va lovi în mod necesar de opozitia Fratilor musulmani (Hamas), si de triunghiul islamului politic: Iran-ul, Qatar-ul si Turcia.

2 – Conflictul iraco-sirian

Totalitatea actorilor regiunii sunt de acord sa considere, ca în prezent Irak-ul si Siria formeaza un singur cîmp de lupta. Cu toate acestea Occidentalii, care se agata de minciunile administratiei Bush Jr. (chiar daca ei admit inutilitatea armelor de distrugere masiva imputate lui Saddam Hussein), si la istorisirea romantica a «primaverilor arabe» ( chiar daca ei recunosc ca aceasta miscare nu a încercat niciodata sa aduca libertatea, însa dimpotriva sa impuna islamul politic), se încapatîneaza sa le considere ca fiind diferite.
Noi re-trimitem pe cititorii nostrii la cartea mea Sub ochii nostrii, referitor la modul în care a început razboiul [7]. Este sigur ca de la începutul crizei din jurul Qatar-ului, razboiul se limiteaza în Irak si în Siria, la :
- (1) la lupta împotriv lui Daesh (Mossul si Rakka)
- (2) si la aceea împotriva Turciei (Baachiqa si Al-Bab) [8].
Ceea ce este evident pentru toti în regiune, este ca dupa ajungerea la putere la Pekin a presedintelui Xi Jinping, purtatorul proiectului celor doua cai ale matasii, Washington-ul a împins la crearea unui «Sunnistan», cãlare pe Irak si Siria. Pentru asta, el a finantat, înarmat si încadrat Daesh-ul cu scopul de a taia axa de comunicare Beyrouth-Damasc-Teheran-Pekin.
De patru luni administratia Trump, studiaza si negociaza modul în care ar putea modifica aceasta politica, si pentru a face o tovarasie cu Pekin-ul, în loc de confruntarea actuala [9].
În timp ce pe teren, se înlantuiesc evenimente contradictorii, armatele irakiana si siriana au avansat dintr-o data, de la începutul crizei din jurul Qatar-ului. Ele au eliberat zonele lor de granita de Daesh, si sunt în prezent pe punctul de stabili jonctiunea lor (adica de a restabili calea matasii). Cele doua armate nu sunt separate decît de doua sute de metrii, care sunt controlate în mod ilegal de armata US [10].
Cît despre luptele din Sudul Siriei, ele au încetat în mod miraculos. O încetare a focului a fost proclamata unilteral de Damasc, la Deraa. În realitate, Moscova si Washington au asigurat Tel-Aviv-ul, ca Siria nu va lasa sa se desfasoare la frontiera lui, decît trupe ruse si nu cele iraniene, precum de asemenea nici cele ale Hezbollah-ului libanez.
Pe scurt, daca Pentagon-ul urmeaza ordinele Casei-Albe, conflictul va trebui sa înceteze pe scara larga. Nu ar ramîne decît ocupatia turceasca a Irak-ului si a Siriei, pe modelul ocupatiei turcesti a Ciprului, cu care Uniunea europeana sa acomodat. Statele-Unite si Arabia Saudita care erau dusmanii Irak-ului si ai Siriei, vor redeveni din nou, aliatii lor.

3 – Conflictul yemenit

Yemenitii, ar putea plati pretul evolutiei actuale. Daca este clar ca Arabia Saudita a intrat în razboi pentru a instala un guvern favorabil explorarii în comun a cîmpurilor petroliere a «Quart vide» si pentru gloria personala a printului Mohamed ben Salman, se pare ca ajutorul aportat de catre Iran, Houthitilor si vechiului presedinte Saleh, îndeparteaza ochii tarilor arabe si ai «comunitatii internationale», de crimele care sunt comise.
Trebuie într-adevar sa-ti alegi tabara, si aproape toti au optat pentru Arabia Saudita, împotriva Qatar-ului si ai aliatilor sai turci si iranieni. Ceea ce era pozitiv în Palestina, în Irak si în Siria, se dovedeste a fi negativ în Yemen.

Concluzie

Dupa 5 Iunie si ruptura relatiilor diplomatice între Riyad si Doha, serviciile administrative se pregatesc toate pentru un posibil razboi, chiar daca numai Germania singura a evocat acest lucru în mod public. Aceasta situatie este cu atît mai surprinzatoare, cu atît mai mult cu cît Qatar-ul si nu Arabia Saudita, este observatorul la Otan [11].
Demisiile continua la Doha, de la ambasadoarea Statelor-Unite, Dana Shell Smith, la selectionatorul echipei nationale de futbol, Jorge Fossati. Nu numai Statele aliniate pe Riyad, au taiat relatiile lor comerciale cu emiratul, însa numeroase societati fara legaturi particulare cu Golful, au facut acelasi lucru, avînd în vedere riscul de razboi. Este cazul de exemplu al lui COSCO, cea mai mare companie maritima chineza.
Oricum, în ciuda revendicarilor istorice justificate, pare a fi imposibil ca Arabia Saudita sa anexeze Qatar-ul, în timp ce ea se opusese la anexarea Kuweit-ului de catre Irak, pentru acelasi motive. O regula sa impus în lume de la colonizarea britanica: nimeni are dreptul sa se atinga de frontierele concepute de Londra, în singurul si unicul scop de a mentine probleme insolubile, pentru noile State independente. În acest mod Londra, mentine de facto dependinta lor perpetua, fata de sine. În plus, sosirea a 43 000 de soldati pachistanezi si turci veniti sa apere Qatar-ul, ar trebui sa reîntareasca pozitia ei.
[1] « Exclusif : Les projets secrets d’Israël et de l’Arabie saoudite », par Thierry Meyssan, Réseau Voltaire, 22 juin 2015.
[2] « La Force « arabe » de Défense commune », par Thierry Meyssan, Réseau Voltaire, 20 avril 2015.
[3] « Le Proche-Orient nucléarisé ! », par Thierry Meyssan, Réseau Voltaire, 7 mars 2016.
[4] “Saudi trade talks with Israel are historic first”, Michael Binyon & Gregg Carlstrom, The Times, June 17th, 2017.
[5] « Exclusif : L’Arabie saoudite construit une ambassade en Israël », Réseau Voltaire, 29 mai 2016.
[6] « Le Conseil de sécurité s’apprête à enjoindre à Israël de rompre avec al-Qaïda », par Thierry Meyssan, Réseau Voltaire, 2 juillet 2016.
[7Sous nos Yeux. Du 11-Septembre à Donald Trump, éditions Demi-Lune, 2017.
[8] « Invasion militaire turque de l’Irak », par Ibrahim Al-Jaafari, Réseau Voltaire, 19 octobre 2016.
[9] « Trump : le business contre la guerre », par Thierry Meyssan, Réseau Voltaire, 14 février 2017.
[10] « Les USA empêcheront-ils la réouverture de la route de la soie ? », Réseau Voltaire, 17 juin 2017.
[11] « Israël et des émirs dans l’Otan », par Manlio Dinucci, Traduction Marie-Ange Patrizio, Il Manifesto (Italie) , Réseau Voltaire, 13 mai 2016.
Articole sub licenţă Creative Commons
Puteţi reproduce liber articolele din Reţeaua Voltaire, cu condiţia să citaţi sursa şi să nu le modificaţi, nici să nu le utilizaţi în scopuri comerciale (licenţă CC BY-NC-ND)
Post a Comment

assange



At midday on Friday 5 February, 2016 Julian Assange, John Jones QC, Melinda Taylor, Jennifer Robinson and Baltasar Garzon will be speaking at a press conference at the Frontline Club on the decision made by the UN Working Group on Arbitrary Detention on the Assange case.

xmas





the way we live

MAN


THE ENTIRE 14:02' INTERVIEW IS AVAILABLE AT

RC



info@exopoliticsportugal.com

BJ 2 FEV


http://benjaminfulfordtranslations.blogspot.pt/


UPDATES ON THURSDAY MORNINGS

AT 08:00h UTC


By choosing to educate ourselves and to spread the word, we can and will build a brighter future.

bj


Report 26:01:2015

BRAZILIAN

CHINESE

CROATIAN

CZECK

ENGLISH

FRENCH

GREEK

GERMAN

ITALIAN

JAPANESE

PORTUGUESE

SPANISH

UPDATES ON THURSDAY MORNINGS

AT 08:00 H GMT


BENJAMIN FULFORD -- jan 19





UPDATES ON THURSDAY MORNINGS

AT 08:00 H GMT

PressTV News Videos