Arta Razboiului
Distrugatorii Libiei, în prezent «pentru Libia»
Manlio Dinucci
O
semiluna
(simbolul islamismului) reprezentata ca o hemisfera stilizata care, decorata cu
o stea si cuvintele «for/with Libia» (pentru/cu Libia), reprezinta “o lume care
vrea sa stea alaturi de Libia”: este logotipul “Conferintei pentru Libia”,
promovata de guvernul italian, asa cum arata tricolorul în partea inferioara a
semilunei/hemisferei. Conferinta Internationala are loc în zilele 12 si 13
Noiembrie, la Palermo, în acea Sicilie care, acum sapte ani, a fost baza
principala de lansare pentru razboiul cu care NATO, sub comanda SUA, a darîmat
Statul libian. El a început,a fost finantat si înarmat în Libia, în sectoarele
tribale si grupurile islamice ostile guvernului de la Tripoli, si infiltrînd în
tara forte speciale, incluind mii de comandouri qatariene, deghizate de “rebeli
libieni”.
În acest mod era lansat, în luna
Martie 2011, atacul aerian SUA/NATO care a durat 7 luni. Aviatia a realizat 30
de mii de misiuni, dintre care 10 mii de atac, folosind mai mult de 40 de mii
de bombe si rachete. Italia, prin vointa unui vast arc politic, de la stînga la
dreapta, participa la razboi nu numai cu propria sa aviatie si marina, însa
punea la dispozitia fortelor SUA/NATO, 7 baze aeriene: Trapani, Sigonella,
Pantelleria, Gioia del Colle, Amendola, Decimomannu si Aviano. Cu razboiul din
2011, NATO radea de la pamînt acel Stat, care pe marginea de Sud a Mediteranei,
în fata Italiei, atinsese, în ciuda disparitatilor interne considerabile,
“nivele înalte de crestere economice, si dezvoltare omeneasca” (asa cum
documenta, în 2010, Banca Mondiala), superioare celorlalte tari africane. Dovada
era faptul ca au gasit de munca în Libia, aproximativ doua milioane de
imigranti, majoritatea africani. În acelasi timp, Libia ar fi facut posibil, cu
fondurile sale suverane de investitii, nasterea în Africa, a unor organisme
economice independente, si a unei monede africane. Statele Unite si Franta – dupa
cum o demonstreaza e-mailurile Secretarului de, Hillary Clinton – au fost de
acord sa blocheze în primul rînd, planul lui Gaddafi de a crea o moneda
africana, ca o alternativa dolarului american si francului CFA, impus de Franta
pe 14 colonii africane vechi.
Darîmat statul si Gaddafi
asasinat, în haosul care a urmat, a început pe plan international si intern, o
lupta acerba pentru împartirea unei proprietati imense: rezervele de petrol
(cele mai mari din Africa) si a gazelor naturale; imensa masa freatica de apa
nubiana, aurul alb în perspectiva mai pretios decît aurul negru; propriul
teritoriu libian, el însusi, de o importanta geoestrategica primordiala;
fondurile suverane, aproximativ 150 de miliarde de dolari investiti în
strainatate de Statul libian, “înghetate” în 2011, în bancile principale
europene si americane. Cu alte cuvinte furate. De exemplu, din cele 16 miliarde
de euro ale fondurilor libiene “înghetate” în Euronuclear Bank, în Belgia si în
Luxemburg, au aparut doar 10. “Începînd din 2013 – documenteaza RTBF (Radio TV
francofona belgiana) – sute de milioane de euro, provenite din aceste fonduri,
au fost trimise în Libia, cu scopul de a finanta un razboi civil care a
provocat o criza grava a migratiei”. Multi imigranti africani în Libia, au fost
arestati si torturati de militiile islamice. Libia, a devenit principala ruta
de tranzit, în mîinile traficantilor si manipulatorilor internationali, un flux
migrant haotic care, începînd de atunci pe Mediterana, a provocat în fiecare
an, mai multe victime decît cele provocate de bombele NATO, lansate în 2011.
Nu putem sa trecem sub tacere,asa
cum au facut-o organizatorii anti-Smmitului de la Palermo ca, la originea
acestei tragedii omenesti, se gaseste razboiul SUA/NATO, care acum sapte ani a
destramat în Africa, un Stat în totalitatea lui.
Il manifesto, 13
Noiembrie 2018
Traducere: Light Journalist
NO WAR NO NATO
Geografo si geopolitolog. Ultimele lucrari publicate: Laboratorio di geografia, Zanichelli 2014 ; Diario di viaggio, Zanichelli 2017 ; L’arte della guerra / Annali della strategia Usa/Nato 1990-2016, Zambon 2016, Guerra Nucleare. Il Giorno Prima 2017; Diario di guerra Asterios Editores 2018.
No comments:
Post a Comment