Distrugerea Tratatului INF de catre SUA si
cumplicitatea europeana
"Suspendarea" Tratatului INF, anunțată
ieri de secretarul de stat Mike Pompeo, începe numărătoarea
inversă, care în decurs de șase
luni, va conduce Statele Unite la părăsirea
definitiva a Tratatului. Cu toate acestea, începînd de astăzi,
Statele Unite se consideră neobligate și
apte să testeze și
să instaleze arme din categoria interzisă
de Tratat: rachete nucleare cu rază
intermediară (între
500 și 5500 km), cu bază
la sol.
Apartineau acestei categorii rachetele nucleare instalate în Europa în
anii 80: rachetele balistice Pershing II, implantate de Statele Unite în
Germania Occidentala și cele de croaziera, lansate de la
sol, domiciliate de Statele Unite în Marea Britanie, Italia, Germania Occidentala,
Belgia și Olanda, sub pretextul apărării
aliaților europeni de rachetele
balistice SS-20, plasate de Uniunea Sovietică
pe teritoriul ei. Tratatul privind Forțele
Nucleare Intermediare, semnat în 1987 de către
Președinții
Gorbaciov și Reagan, a eliminat toate
rachetele din această categorie, inclusiv cele care se
aflau instalate în Comiso.
Tratatul
INF a fost pus în discutie de Washington atunci când Statele Unite au văzut scazînd avantajul lor
strategic față de Rusia și China.
În 2014, Administrația Obama, fără a prezenta vre-o dovada,
a acuzat Rusia de faptul că a experimentat o rachetă de croazieră (9M729) din categoria
interzisă de Tratat, si în 2015 a anunțat că "în fața încălcării Tratatului INF de către Rusia, Statele Unite considera
amplasarea de rachete terestre în Europa ". Planul a fost confirmat
de Administrația Trump: în 2018, Congresul a autorizat finanțarea "unui program
de cercetare și dezvoltare pentru o rachetă de croazieră lansată de la sol de pe o
platformă mobilă pe șosea". La rîndul ei, Moscova a negat că racheta sa de croazieră a încălcat Tratatul, și a acuzat de asemenea Washingtonul
că a
instalat rachete interceptoare (cele ale "scutului") în Polonia și în România, care pot fi
folosite pentru a lansa rachete de croazieră
cu focoase
nucleare.
În
acest context, trebuie sa fie luat în considerare factorul geografic: în timp
ce o rachetă nucleară cu rază intermediară, instalat în Europa,
poate atinge Moscova, o rachetă similară plasată de Rusia pe teritoriul
ei, poate atinge capitalele europene, însa niciodată Washingtonul.
Inversând
scenariul, este ca și cum Rusia ar fi dispus rachetele sale nucleare cu rază intermediară, în Mexic.
Planul SUA de a renunța la Tratatul INF a fost în mod total sprijinit de aliații europeni ai NATO.
Consiliul
Atlanticului de Nord a declarat pe 4 Decembrie 2018 că "Tratatul INF este în pericol din cauza acțiunilor Rusiei",
acuzata de instituirea "unui sistem de rachete destabilizatoare".
Consiliul Atlanticului de Nord, el propriu, a declarat ieri "
sprijinul sau
total acțiunii SUA de a-și suspenda obligațiile referitoare la Tratatul
INF” și a cerut Rusiei să "folosească cele șase luni rămase pentru a reveni la
respectarea deplină a Tratatului".
La
ruina Tratatului INF a contribuit de asemenea Uniunea Europeană, care în Adunarea
Generală a Natiunilor Unite, din 21 Decembrie 2018, a votat împotriva
rezoluției prezentata de Rusia privind "Menținerea și respectarea Tratatului
INF", respinsă cu 46 de voturi, contra 43 și 78 de abțineri.
Uniunea
Europeană - dintre care 21 din cei 27 de membri ai NATO (asa cum face parte
Marea Britanie care părăseste UE) - sa aliniat complect cu poziția NATO, care la rândul ei sa aliniat cu cea
a Statelor Unite. Prin urmare, în realitate, Uniunea Europeană a dat lumină verde posibilei instalări de noi rachete
nucleare americane, în Europa, inclusiv, în Italia.
Într-o chestiune de o asemenea importanță,
Guvernul Conte, ca și cele anterioare, sa aliniat fie
cu NATO, fie cu Uniunea Europeană.
Și din tot acest arc politic nu sa ridicat macar o
singură voce cerînd sa fie Parlamentul, cel
care să decidă
cum să voteze la ONU, despre Tratatul
INF. Nici în Parlament sa ridicat vre-o voce cerînd ca Italia să
respecte Tratatul de Ne-Proliferare, și
aderare la Tratatul ONU privind Interzicerea Armelor Nucleare, cerut lui SUA, ca
să retragă
de pe teritoriul nostru bombele nucleare
B61, și sa nu instaleze, începând de la
prima jumătate a anului 2020, bombele si mai
periculoase înca, B61-12. Având pe teritoriul său,
armele nucleare și instalațiile
strategice SUA, ca MUOS și JTAGS în Sicilia, Italia este
expusa la pericole crescînde, ca o bază
avansata a forțelor nucleare SUA, și
prin urmare, ca ținta a forțelor
rusești. O rachetă
balistică nucleara cu rază
intermediară, pentru a atinge ținta,
ia între 6 la 11 minute. Un bun exemplu de apărare
a suveranității noastre (consacrat în
Constituție) și
a siguranței noastre, este acel pe care
Guvernul îl garanteaza, prin blocarea ușii
imigranților, însa o deschide larg, armelor
nucleare SUA.
[1]
« Déclaration
de l’Otan concernant le non-respect du traité sur les forces nucléaires à
portée intermédiaire (FNI) par la Russie », Réseau
Voltaire, 1er février 2019.
il manifesto, 02 Februarie 2019
Italia e Ue votano per i missili Usa in Europa
(EN/CH/FR/PT/RO/SP/NL/DE/NO/RU/HR/CZ/PO/SV/JP/FN)
Manlio Dinucci
Geografo si geopolitolog. Ultimele lucrari publicate: Laboratorio di geografia, Zanichelli 2014 ; Diario di viaggio, Zanichelli 2017 ; L’arte della guerra / Annali della strategia Usa/Nato 1990-2016, Zambon 2016, Guerra Nucleare. Il Giorno Prima 2017; Diario di guerra Asterios Editores 2018.
No comments:
Post a Comment